Organ respirator auxiliar care permite anumitor pești să folosească oxigen în aer.
Termenul „labirint” este utilizat în domeniul acvarofiliei pentru a desemna un organ specializat prezent în anumiți pești, ceea ce le permite să respire în mediul aerian.
Labirintul este o structură complexă formată din ramuri spinoase și cavități înguste. Este situat în interiorul capului peștilor și este conectat la gură prin conducte numite nares. Când peștele este în apă, respiră în principal folosind branhii, adică organe specializate care permit schimbul de gaze cu apă. Cu toate acestea, unii pești au și labirintul, ceea ce le permite să respire în mediul aerian atunci când sunt în afara apei.
Funcționarea labirintului este destul de complexă. Când peștele iese din apă și branhii săi sunt inutilizabile, acesta este de rată de aerul său de către nares și îl împinge spre labirint. Aerul trece apoi prin ramurile spinoase și prin cavitățile labirintului, unde este amestecat cu sânge venos. Sângele încărcat cu oxigen este apoi distribuit în corpul peștilor, în timp ce dioxidul de carbon este evacuat de către nares.
Este important de menționat că doar unii pești au un labirint. Acest tip de organ se găsește în principal în peștele aparținând familiilor din Anabantidae (cum ar fi Gouramis) și Osfronemidae (cum ar fi peștele de pisică). Acești pești sunt adesea numiți pești de labirint, deoarece sunt capabili să respire în mediul aerian datorită acestui organ specializat.
Labirintul este un organ foarte util pentru pește, care le permite să trăiască în medii în care oxigenul este limitat. Cu toate acestea, este important să vă asigurați că mențineți un nivel bun de oxigen în acvariu, pentru a nu face prea multă presiune asupra labirintului și a permite peștilor să respire optim.